De Eugen Matzota
Aşa l-am cunoscut noi pe Ion Iliescu, pe 22 decembrie 1989, citind lista membrilor noului Consiliu FSN, cel care prelua puterea lui Ceauşescu, zâmbind cu şiretenie de vechi activist de partid: Cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu… Aplauze!
Nu chiar la fel a fost la desemnarea ultimului pe lista PNL, veşnicul Cătălin Predoiu, dar tare mai seamănă, totuşi.
„Marele PNL va câştiga următoarele două tururi de alegeri generale şi va conduce următorii zece ani România, ca să ne putem impune politicile noastre de centru-dreapta„, spunea cu mare siguranţă Vasile Blaga în octombrie 2014
Aşa să fie, oare?
Ia să vedem… În ultimele luni, din decembrie 2015 încoace, PNL-ul a reuşit să propună nu unul, ci patru candidaţi la postul de Primar General al Capitalei. Deocamdată, aş spune eu.
Primul, dacă vă aduceţi aminte era Cristian Buşoi, activ pe la toate posturile de televiziune, suficient de tânăr spre a încerca să impună ca ministru al sănătăţii, dacă vă mai aduceţi aminte, un amic sau prieten de-al lui ce-a ieşit din cărţi doar după un mic scandal cu lenjerie intimă. Probabil că şi asta a contribuit la retragerea sa din cursă, spre a-i face loc mai onorabilului Ludovic Orban.
Acesta, la rândul său, a trebuit să iasă din cursă, ca un domn, e-adevărat, dar nu din cine ştie ce motive prea onorabile, ci fiind cumva somat de procurori. Oricum, gestul lui Ludovic Orban este unul relativ rar în politica românească, unde oamenii se agaţă de scaun şi putere în general de parc-ar fi cu ceva mai presus ca Îngerii, undeva în rândul Arhanghelilor, oricum peste Lege şi Justiţie, care se adresează omului de rând nu Lor, cu L mare.
Cine să vină acum, cine oare? Dacă ne-am lua după Alina Gorghiu, chiar n-ar fi nicio problemă: „Primăria Capitalei va fi câştigată de PNL, avem candidaţi buni, o să vedeţi!”. Pardon, asta era în decembrie 2015!
A venit apoi bâlbâiala cu Marian Munteanu, un adevărat şoc pentru oricine ştie ceva despre politică. Sigur că, la faţadă, pupături, ca în Caragiale: „Pupat toţi piaţa endependenţi”. Dar undeva, în spatele celor două figuri care apar mai mereu în tandem, cu o aroganţa care ţine mai degrabă de PSD decât de PNL, lumea vorbea, ba, mai mult, vorba lui Toma Caragiu: „s-a sesizat în tribune”.
Probabil că acest moment Marian Munteanu nu va fi uitat cu una, cu două, plus că va costa acest partid istoric care se trage, totuşi, din Brătieni. Degeaba l-a periat Mircea Ionescu-Quintus, pus în penibila situaţie de a explica un nou eşec.
Aşa că, iată, s-a ajuns până la urmă la cel pe care preşedintele Iohannis îl declara clar ca alegerea sa pentru premier: Cătălin Predoiu.
Numai că acesta nu voia, după spunea doamna Gorghiu în decembrie 2015:
„Cătălin Predoiu nu şi-a manifestat intenţia de a candida la Primăria Capitalei.” Şi gata!
Ba nu e gata!
Candidatul de serviciu îşi face datoria, aşa cum cere partidul şi cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Cătălin Predoiu.
Deocamdată, am fi tentaţi a spune…
