Ai vizitat vreodată un oraș și ai simțit chiar dinainte de a pleca de acolo că deja îți este dor de el? Amintește-ți acea senzație și multiplic-o de 10 ori. Așa ajungi aproape de saudade, acel sentiment de nostalgie și dor, specific doar Portugaliei și parcă mai intens resimțit după o vizită în Lisabona și împrejurimile sale. Deși poate sună oarecum nelalocul său, a simți saudade pentru acest oraș e ca și cum ți-ar fi dor deja de niște locuri pe care încă nu le-ai văzut și de niște experiențe pe care încă nu le-ai trăit.
Atunci când te decizi să călătorești în capitala Portugaliei, pregătește-te de experiențe vizuale, auditive, gustative și olfactive unice, de zile călduroase și seri în care briza oceanului și vântul își spun cuvântul și fii cât mai deschis, pentru că vei interacționa cu un popor primitor, care îți va adresa des întrebarea “tudo bem?”, tocmai pentru a se asigura că te simți bine, iar tu vei învăța astfel primul cuvânt care te va ajuta în conversațiile purtate, și anume, obrigado.
În prima ta zi acolo, obișnuiește-te cu orașul. Ia-o la pas pe străduțele sale pietruite și abrupte, privește spre micile balcoane unde stau întinse rufe colorate și admiră acele azulejos specifice pentru clădirile lor. Nu te grăbi să treci prin toate obiectivele pe care le-ai trecut pe lista de To be seen cu mult timp în urmă, încercând în schimb să împrumuți puțin din felul de a fi al portughezilor. Aceștia păsuiesc unele lucruri, dar numai pentru că vor să le îndeplinească pe cele cu adevărat importante. Până la urmă, ce e mai presus decât plaja, oceanul și soarele, acest triunghi în care fiecare element e primordial? După ce ai descoperit locurile în care găsești cele mai bune pasteis de nata, ai admirat acoperișurile portocalii de la înălțime, de la unul dintre miradouros, ți-ai făcut o fotografie lângă sculptura lui Fernando Pessoa din fața cafenelei pe care poetul însuși o frecventa, ia la rând toate străduțele din Bairro Alto și petrece-ți acolo măcar una din seri, pentru a nu regreta mai târziu.
Într-una din zile, ia trenul pentru a merge la plajă. Durează 40 de minute să ajungi la capăt de linie, acolo unde se află orășelul numit Cascais. Până parcurs, însă, te poți opri la Estoril, unde poți vizita un cazinou vestit în toată lumea. Localizarea sa de lângă plajă îi oferă un aer inedit, iar larga paletă de jocuri care includ ruleta, blackjack-ul sau baccarat-ul, îl califică drept un pion important în acest sector. Orice fan de jocuri de cazinou știe că acestea se găsesc și pe platforme precum Unibet, dar să ajungi în Estoril, poate fi o șansă unică în viață. Păstrează online-ul pentru când vei sta la plajă.
Din Estoril poți face o plimbare de-a lungul oceanului, până în Cascais. Ajuns acolo, continuă periplul început, plimbându-te până la casa unde a locuit Mircea Eliade, perioadă de timp care a servit ca inspirație pentru cartea sa, Jurnal portughez.
Fii atent să nu încurci numele Cascais cu Cacilhas, care este un oraș situat pe partea cealaltă a fluviului Tejo, unde ajungi doar cu feribotul. Acolo se află statuia lui Iisus, asemănătoare celei din Rio de Janeiro și Ponto Final, un restaurant frumos poziționat lângă apă, unde te poți afla in dificultate, neștiind dacă să privești delicatesele din farfurie sau peisajul spectaculos. Orice secundă contează într-un loc în care ești acaparat de acum.
O altă destinație din proximitatea Lisabonei este Sintra, locul castelelor și al altitudinilor. De acolo, dacă ești prieten cu serpentinele, ia un autocar pentru a ajunge la Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei. Acesta este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le poți vedea într-o viață, iar dacă vrei să îți crești nivelul de serotonină cât pentru două vieți, merită să cobori spre Praia da Ursa, o plajă ascunsă de lume, dar destul de greu accesibilă.
Nu uita că odată ajuns în împrejurimile Lisabonei, vei putea să te simți un pic mai mult decât ca un turist. Totul e diferit când te decizi să treci granițe stabilite de cei de dinaintea ta.